miercuri, 25 septembrie 2013

Cald de septembrie

acusi spre sfarsit;
cata multumire si liniste iti ofera stralucirea marii,
departe vazuta, sub razele de soare imbufnat , dar cu putere,
dimineata cand mergem la cele scoli si gradinite
sclipici tremurator pe un larg infinit, albastru-verzui-auriu;
as fugi acolo

si fatuca mica se obisnuieste domol, dar sigur
"es muy buena!" "esta muy bien!"-dice la señorita, poco sorprendida ella, tambien 
ooo, cat de bine a prins vacanta micutei noastre cu lipici la mami:
azi un om, maine alta persoana, poimaine altii noi,
uite-asa s-a dat draguta mea cu lumea
si la intoarcere, tzup la gradinita (ma rog, cresa, in traducere romana);
cand ajungem dimineata se intinde in bratele señoritei,
schitand un zambet dar care ii iese un plans
(inca mai intra plangand, dar se opreste cand da de copii si jucarii); 
dar cand o iau , nu mai e tematoare, ci iese vesela
 mananca ce ii pun si e bine, acum putintel racita, dar trece...

sa ne mai bucuram de caldurica de septembrie
si as mai vrea macar o saptamana si in octombrie,
macar atat

marți, 17 septembrie 2013

Draga jurnal abandonat,

cum mai fuge timpul asta, iar eu te-am neglijat, implicit cuvintele si sfaturile care trebuiau scrise aici, pentru viitor, poate le vor citi fetele;
mult asteptata vacanta a venit si a trecut, suntem din nou acasuta, ne adaptam incet la cele zilnice;
noutatea lunii e gradinita micutei, draga de ea: ieri a fost prima zi in care am lasat-o acolo, iar eu , cu inima stransa  si indoita, eram intepenita in curte, nestiind daca sa plec imediat sau sa mai stau, daca plange?! am hotarat sa plec, dar m-am intors amintindu-mi sa nu i-am spus educatoarei ca Isabela are iaurtul in rucsacel si sa i-l dea pe la 10.30 !!! dar nu am auzit-o plangand si parca m-am mai linistit.
La amiaza am auzit-o de afara, tipetele ei sunt inconfundabile, le-a invatat de la sora sa; lacrimi si incertitudine se vedeau in ochisorii albastri si cuibarita in bratele mele, inca suspina: "dar a plans din cand in cand, insa ii trecea repede!" mi s-a spus. Oare sa cred sau au fost doar cuvinte de consolare pentru mamica?!
Astazi mai ca nu se dadea luata din brate, dar totusi s-a lasat si nu a plans la despartire; poate totusi nu va fi foarte grea adaptarea , dar "azi a plans mai mult decat ieri" 
Acum sau mai tarziu vom trece prin aceleasi faze, totusi parca e mai usoara obisnuinta cand sunt mai mici...

Diana, cu Diana trecem printr-o perioada de neintelegere sa zicem, acum cand i se formeaza personalitatea de mai tarziu, ne este destul de greu s-o modelam, s-o facem sa ne ia in considerare sfaturile, s-o facem cu blandete dar totodata cu fermitate si parca s-au sters cei 4 ani in care am lucrat la educatia ei, parca intr-un an am pierdut tot si acum avem un copil nou pe care trebuie sa-l instruim; poate exagerez, dar ne pierdem rabdarea incercand , repetand si iar spunand; cei 7 ani de-acasa, care vor fi sase, am vrea sa fie corespunzatori, sa eleveze munca noastra...imi doresc pentru ea, pentru ele, un viitor frumos, sa culegem ce am semanat, dar trebuie sa mai udam si sa mai ingrijim ceva timp creatiile noastre....rabdare si intelepciune, da-ni-le Doamne