sâmbătă, 7 aprilie 2012

Timp


              


         Ma-ncanta soarele de dimineata, mai ales in dimineata de sambata, cand intra patrunzator si lumineaza chipul micut adormit pe care-l pot privi cu drag mai mult timp. Perdeaua oranj ii da intensitate, e aprinsa toata camera de o valvataie aurie.
Am adormit foarte tarziu in noapte si m-a trezit tare devreme un vis ciudat, parca real. Somnul nu s-a mai lipit; tiptil, am misunat prin casa amortita inca, aranjand una alta. Si as fi putut vedea rasaritul daca as fi fost intr-un loc propice. Dar ma multumesc si cu cateva raze in casuta. Mereu mi-am dorit sa am o locuinta scaldata in soarele diminetii. Si mi-ar fi placut macar un copac in fata geamului, care sa infloreasca, sa inverzeasca in primavara, in care sa se joace pasarele, sau sa-i aud fosnetul de toamna. Dar nu e. Poate candva o sa-l avem.
Inca e frig pentru un aprilie, inca nu simtim acea destindere si descatusare ce o ofera un timp cald. Avem rabdare, nu ne grabim, de ce am face-o?! Timpul oricum alearga prea repede. Macar noi sa trecem agale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu