duminică, 18 martie 2012

In doua culori

albastru si ocru-auriu:
albastrul celest deasupra, patat cu nori albi, albastrul-verzui al apei, jos, cat cuprinde privirea
si ocrul nisipului care e mai intins decat vara.
Digul, ce asta-vara era lovit de valurile puternice, acum era pe jumatate ingropat
in nisip, puteai merge in tihna pe langa el fara sa te atinga stropii inca reci.


 


Un baiat cu o placa de surf incerca sa prinda valurile, ce-l duceau intr-o alunecare usoara
spre spuma de la mal,
copiii, unii indraznet dezbracati, alergau urmariti de aceleasi valuri jucause
sau se rostogoleau umplandu-si pantalonii de nisip;
temerarii se aruncau in apa rece si ieseau grabiti sa se incalzeasca
la cele 20 de grade, 
iar alergatorii isi improspatau corpurile cu briza binefacatoare.






Noi, trei inimioare, doua batand la unison, dar toate in aceeasi gama,
am ascultat sunetul marii, am lasat nisipul sa ne curga printre degete,
am desenat forme adancite, am imortalizat imagini,
am absorbit aerul umed si am lasat vantul 
sa ne incalceasca parul.

 "Asculta ghemotocule, asta e marea, asa suna ea!
O sa-ti placa, o sa vezi!"


 Ps: Inghetata intotdeauna e mai savurata pe o plaja,
chiar daca anotimpul nu e unul torid.

Un comentariu: