Amintiri de sarbatoare

Urari

De Sf. Gheorghe:
LA MULTI ANI draga tata!
LA MULTI ANI draga mama-soacra!
Sa fiti sanatosi, puternici si D-zeu sa va daruiasca multumiri sufletesti cat mai multe!
-----------------------------------------------------------------------------------
Cititorilor acestor pagini si nu numai:
Lumina sfanta a Invierii sa va aduca liniste, pace sufleteasca, bucurie, dragoste, bunatate si inima sa vi se invaluie de sentimente nobile.
Sa aveti masa bogata si fericire in priviri!

Hristos a Inviat !

Si Paste si cumetrie....

In mai putin de 3 zile o sa fim intr-o mini-vacanta. Mergem in sud, in Montilla sa ne vedem rudele si prietenii. Diana abia asteapta sa-l vada pe tito (unchiu") si pe draga ei , Bea (fosta bona). Zice ca ii e dor de tito Ionut, de Claudia, de Bea, de Marisol, de Lola, de fosta Seño, de amica ei Ana si de toti fostii colegi de clasa.
In afara de asta, un motiv in plus e finuta noastra, careia i se face petrecerea de botez, iar noi, in calitate de nasi, ii vom face baita de botez. Suntem in pregatiri si aranjamente vestimentare, cu oarecare adaosuri, in functie de cum va fi timpul, foarte putin pretentioase, avand in vedere ca petrecerea va fi intr-un spatiu comod, cu iesire in natura si probabil cu gratare in curte. Ma gandesc ca pana la urma vom termina tot in blugi, tricouri si incaltari comode. Dar cum se spune..."intrarea" conteaza.

tinuta finutei

a Dianei (cu optiuni)

a mea

a lui tati, probabil

 Pana atunci, ne preparam fizic si sufleteste pentru un drum cu masina de aproape 11-12 ore. Punctul forte va fi tati, pentru ca lui ii va reveni 80% din lungimea soselelor. Asta e, ce sa-i fac daca si-a scos permisul inca din frageda tinerete!
Detalii despre calatorie...dupa Paste !

De Florii...pe masa

Un aperitiv mediteranean bun sa-ti deschida apetitul de la pranz:

250-350 gr. de scoici (de preferat proaspete, dar merg si alea congelate)

2-3 linguri ulei de masline

putina sare

un pahar de vin alb

2-3 catei de usturoi

Se pune uleiul cu sarea intr-o tigaie si cand incepe sa se incalzeasca , se adauga scoicile spalate si usturoiul feliat si se stinge cu vin. Focul trebuie sa fie potrivit.

Scoicile vor incepe sa se desfaca si se scot pe rand cu o paleta. Daca raman scoici nedeschise, se arunca, ca sunt moarte. Se servesc fierbinti alaturi de un vin alb.

Si daca tot e zi de dezlegare la peste, am continuat cu macrou la cuptor si pastrav prajit, cel din urma acompaniat de traditionalul mujdei si mamaliguta.

LA MULTI ANI celor cu nume de flori!

Prima excursie

Pentru prima data, Diana a mers in excursie de o zi, la ferma, fara mami si tati, ci cu gradinita.

Dimineata la ora 9, eram adunati in fata portii de la gradinita, cu mici si mari. 

Autocarele au fost "prinse in trafic", asa s-au scuzat soferii, dupa ce au trecut aproape 45 de minute in plus peste ora stabilita de plecare.

Pustii erau saltareti, voiosi, cu chef de zbenguiala, nerabdatori si cei care erau atenti la conversatiile parintilor, intrebau din cand in cand daca vine autocarul.

Li s-au deschis poarta gradinitei si asa au putut avea acces la parcul interior. Li s-a parut mai usoara asteptarea, iar parintii nu mai stateau cu gura si ochii pe ei sa nu treaca strada.

S-au format mici grupulete vorbarete in jurul a cate o educatoare.

Intr-un sfarsit si-au facut aparitia si mijloacele de transport, incercand sa isi faca loc pe straduta ingusta.

Fara a mai pierde timp, s-a inceput operatiunea "distribuire si urcare" a celor mici. Ei acum.... bucuria si nerabdarea unora s-a transformat brusc in dezamagire si plansete, cand au realizat ca mama sau tata nu urca alaturi de ei. Cativa se tineau strans de hainele mamelor sa nu fie dati din brate.

Diana a avut si ea un moment sovaielnic si ma tragea de mana spre treptele autocarului. Dar i-am explicat ca "mami nu merge", va trebui sa stea cu colegii si Seño si va petrece genial cele cateva ore; cand a aflat ca poate hrani si animalutele si ca va vedea si cai sau ponei, a urcat ascultatoare fara alte obiectie si s-a instalat la fereastra. Dupa ceva timp m-a zarit in incercarea mea de a o atentiona facandu-i cu mana. I s-a luminat fata si zambitoare mi-a trimis nenumarate "bezele".

Imediat a pornit si m-a pierdut din vedere, dar eu am avut timp s-o vad cum se aseaza comod si linistita.

In strada, marea majoritate a mamicilor aveau ochii inlacrimati, era poate prima data cand pleca copilul la o distanta si un timp mai mari. Chiar si un tatic dintre putinii veniti, si-a sters fugitiv, o lacrima din coltul ochiului.

Recunosc ca si eu am avut o strangere de inima, dar am mai trecut prin asta.

_________________________________________________________________________________

Ziua a trecut repede si la aproape 5 dupa-amiaza eram postati din nou in fata gradinitei.

Nu mai spun ca aparitia autocarelor a fost filmata de unii si primirea a fost cu aplauze.

Parintii si-au regasit prichindeii imbujorati si somnorosi, i-au acoperit de sarutari , ba le mai ofereau si cate un dulce.

Diana s-a cuibarit repede in brate mele si m-a inconjurat cu manutele, odihnindu-si capul pe umarul meu. Apoi mi-a povestit franturi despre ce a vazut si cum a petrecut. Restul am dedus sau urmeaza sa ma informeze luni educatoarea. 

Grija mea mai mare a fost daca va rezista si nu ii va fi rau de masina, dar nu, totul a fost perfect.

Catre bunici, cu drag

vor pleca creatiile noastre. MAINE.

Diana si-a pus semnatura, ea nu a auzit inca de "drepturile de autor"...trec cu vederea de data asta :) , pentru ca m-a ajutat la decupat si lipit si mai ales ca "un iepuras" nu imi apartine nici mie.

Sunt sigura ca bunicii vor fi mai mult decat incantati, mai ales de imaginea din interior.

Ziceri "de 3 ani"

"Mie nu-mi place sa dorm!"
"Nu vreau sa dorm la amiaza!"....astea sunt replicile Dianei aproape zilnice.
Desi multora li se pare normal ca un copil de varsta ei sa sara peste somnul de pranz , eu totusi o consider prea mica ca sa o faca (inclusiv pediatra a ramas surprinsa ca inca mai doarme)
Acum e perioada cand i se defineste cel mai bine personalitatea, spune "nu " cu vehementa, "da" hotarator si de putine ori sunt abateri de la "cum zice/vrea" ea.
A capatat o oarecare dependenta de desenele animate si nu de oricare, are trei serii favorite, pe care le-ar vedea zilnic. Ca sa o privez o zi de televizor sau calculator, ar trebui sa fim in afara casei sau respectivele sa nu functioneze sau unul din noi sa ii fie fiecare moment la dispozitie cu jocuri noi, langa jucariile/cartile ei.
Si cum jumatate din zi e doar cu un parinte acasa, nu e usor sa faci fata si ei si bucatariei, sau si ei si altor activitati domestice, simultan.
Ea se plictiseste in bucatarie cu mine, iar daca as dori sa ma ajute la curatenie, de exemplu, vrea sa faca exact acelasi lucru ca si mine si cu aceleasi ustensile; din cauza asta apar "neintelegeri" care sfarsesc cu plansete si suparari, mai mult ale ei.
Toate astea ma fac de multe ori sa visez la o casa cu ograda (sa nu zic curte), o sansa pentru Diana de a petrece mult timp in aer liber, lucru care i-ar aduce oboseala fizica i-ar calma spiritele.

Dar am degenerat de la ideea pe care incepusem, voiam sa consemnez alte perlute de-ale ei, spuse la of, suparare rezultata in urma stoparii desenelor animate si ascunderii telecomenzii tv.
Dupa aproximativ un sfert de ceas in care a plans (mai mult fara lacrimi) si tipat ca nu vrea sa doarma, a cedat oarecum:
"bine, fac nani, dar nu inchid ochii...!"
Apoi dupa ce s-a asezat pe perna:
"sa stii ca o sa-mi fie rau daca fac nani". Eu o conving ca nu are cum sa-i faca rau somnul.
Ea nu ramane mai prejos: "atunci daca dorm, o sa ma manance lupul sau bichos cu dintii mari" (traducere bichos=paraziti, animale daunatoare)

De la aceste raspunsuri, care au fost exact inainte de a adormi, au trecut , uitandu-ma acum la ceas, exact 3 ore....oare diseara la cat pune geana pe geana??!!

La multi ani, draga mama!

Chiar daca departarea ma impiedica sa te imbratisez, cu gandul sunt in preajma ta si ma bucur de aceasta zi, multumimdu-i lui Dumnezeu ca esti sanatoasa, puternica, increzatoare, iubitoare.
Sa fii fericita si anii ce urmeaza sa-ti fie darnici in bucurii cat mai multe.
LA MULTI ANI, MAMA !

Prima zi de plaja din acest an

Cam devreme, nu?!

salata de dovlecei aromata

Pentru ca e post si la noi in casa unii nu doresc a manca tot felul de mancare, ma tot zbucium aproape zilnic ce si cum sa mai gatesc.
Salata de dovlecei aromata (cu lamaie)...oarecum inventata, presupun ca mai exista variante:
4-5 dovlecei potriviti
2 catei usturoi
ulei de masline
rosii
patrunjel verde, piper, lamaie, sare

Dovleceii se spala (daca sunt tineri, se pot lasa cu coaja) si se feliaza pe lung (e mai spornic), se sareaza feliile si se dau la cuptor intr-o tava in care am pus ulei de masline si jumatate cana de apa. Se lasa sa se rumeneasca foarte usor si sa se inmoaie.Atentie, sa fie "al diente", adica sa nu se faca piure acolo.
Intr-un bol se taie marunt usturoiul, la fel patrunjelul, se potriveste se sare,piper si se adauga o felie subtire de lamaie (cu tot cu coaja) tocata foarte fin, apoi 2 linguri ulei de masline. Peste sosul obtinut se adauga feliile de dovlecel si se dau la rece. Cand s-au racit, se feliaza 3-4 rosii pe care le adaugam in salata.
E foarte gustoasa si se poate servi simpla, ca aperitiv.

Portocaliu , alb, verde

Afara e un miros imbatator, mai ales daca iesi pe racoarea diminetii sau in dupa-amiaza tarzie, cand incepe sa adie vant venit de pe mare. Miroase a flori albe de portocali. Desi sunt mai rar plantati in aceasta zona, totusi acum isi fac simtita prezenta .
In aceasta epoca primavarateca, portocalii inca mai dospesc de fructe anterioare, dar reusesc in acelasi timp sa infloreasca  si raspandesc un iz de citrica proaspata.
Produsul obtinut prin distilatia acestor flori de portocali acri se foloseste pentru aromatizarea prajiturilor, dar si ca remediu pentru diferite dureri.
Traditional, prin macerarea petalelor in alcool, se poate obtine parfum sau colonie "de casa".

"Azahar" e denumirea (cu provenienta araba) atribuita florilor din arborii cu fructe acre: portocali si lamai.
E o incantare sa vezi alte doua culori vii in toata coroana verde !

Tata si fiica

De cand e lumea, s-a vorbit despre afinitatea dintre tata si fiica, dar si despre asemanarea fizica a fetei cu tata.
In primele luni de viata , bebelusa e strans legata de dragostea materna, datorita ingrijirii ce o primeste mai mult din partea acesteia.
Insa dupa o anumita perioada, am observat ca sentimentele s-au amplificat fata de partea masculina. De ce fetele tind mai mult spre dragostea paterna?!
Eu fac parte probabil din exceptia ce intareste regula. Mereu am fost cu mama, nu stiu cum eram cand aveam varsta Dianei, ca nu prea am amintiri decat dupa varsta de 4 ani, dar de cand am inceput sa constientizez cumva viata, eram mai lipita de mama decat de tata, vorbeam mai mult cu ea, complotam si de multe ori tata imi reprosa ca nu vorbesc si iau hotarari pe la spatele lui.

Cand apare tati , fie ca a lipsit doar o ora sau doua, Diana alearga lipindu-se de bratele lui si sta asa minute in sir, mai ales ca primeste si alintul benefic.
Intre ei se creeaza o complicitate, in care tati este total topit in ochii micii printese, iar micuta isi gaseste  in ochii lui stabilitatea si afectiunea.Desi pe tati il caracterizeaza mai putin rabdarea, totusi el are mai multa priza la Diana decat mine. Nu e litera de lege, pentru ca ea isi manifesta de multe ori si dorinta ca eu sa fac anumite lucruri in ceea ce o priveste.Dar numarul cazurilor parca inclina balanta pe partea lui tati.
Eu sunt destul de multumita in aceasta privinta, dat fiind faptul ca  cea mai mare parte a timpului suntem doua si cand e tati acasa am ragaz si pentru mine.
Diana nu intelege oboseala lui tati si vrea exact in acele momente sa  primeasca atentia lui. Daca el vine dupa o noapte de lucru si abia se intinde si atipeste, Diana tocmai atunci vrea sa doarma cu el, desi abia s-a trezit. Dimineata a stat mai mult de jumatate de ora intinsa langa el ,in camera intunecoasa, doar de dragul de a fi impreuna. (Bineinteles ca nu a rezistat nici lui Mos Ene si a mai dormit o perioada.)
Nu mai amintesc de momentele cand eu o cert pentru nazbatiile facute, apelul e facut catre tati, chiar daca nu e acasa. Cand e tati cel care o cearta , de putine ori apeleaza la mine, prefera sa stea imbufnata si singura.
De multe ori isi exprima dorinta ca tati sa ii dea sa manance sau sa ii faca baie , ori sa doarma cu ea.

In general , taticilor le este mai greu sa interactioneze cu fiica, care este mai sensibila, iubeste papusile, jocurile de fetite, vestimentatia sau elementele de infrumusetare.
Insa la noi in familie, nu i-a fost greu tatalui sa se adapteze la viata cu doua femei, pentru ca s-a implicat de la inceput in aceeasi masura ca si mine atat in cresterea cat si in educatia copilei. Dovada este afectiunea pe care o simte Diana fata de el.
Imi doresc ca, odata cu trecerea anilor, aceasta relatie a lor sa isi pastreze farmecul, ei doi sa se inteleaga si sa fie prieteni, mai ales in perioada adolescentei.